48 de ore mari pentru un Munte Mic

48 de ore mari pentru un Munte Mic

Muntele Mic

Ma rodea de mult un gand, sa dau o fuga la Muntele Mic pentru un ski de-o zi.
Iata ca s-a aratat… 14 martie 2021.

Prognoza soare cu nori, ceva lapovita dupa-masa, dupa cateva ore bune de soare si ski it’s enough.

Deplasarea: cu CFR-ul, in speranta unei nopti la orizontala in cuseta sau in vagonul de dormit.

Sunt trenuri seara din Buc, la 8 si 10 seara, sosirea in Caransebes duminica la 4 sau 6 si un sfert. De acolo ramane de vazut cu ce ajung la Muntele Mic.

Nimeresc in cuseta cu o dna in varsta, saraca operata la un picior a 3 oara, o culturista!! (pff, ce “brand”…) si un baiat din Arad (cu o punga cu Mcdonalds, initial crezusem ca era de la glovo si livra pt cineva care pleca cu trenu’… pe la 12 noaptea mirosea frumos in cuseta, mancare calda). Plin trenul.

Calatoria cu trenu’ in ro este de mare efect pitoresc… liniile vechi, tzaca-tzaca de mii de ori la intervale scurte, momente in care seamana cu triluri de tobe sau mitraliere.
Pe alocuri zagaltzanituri pe verticala cu amplitudine semnificativa, ca atunci cand sari intrun pat cu arcuri (cine a avut acasa stie, acum nu se mai poarta).
Intrun alt compartiment se auzeau rasete, chiuituri, elevi, studenti.. hmm, marfa.
Misto, trebuie sa vezi partea frumoasa.

In fine, stau pe culoar si ma uit pe geam (bezna totala…), pe la 12 ma bag in pat la orizontala… Culturista nici chip sa se culce, s-a apucat de vorbit ba cu baiatul, ba pe Insta, ba pe facebook, ba pe la capatul patului.. cert e ca i-a bipait telefonul toata noaptea. S-a dus la baie de vreo 15 ori, pentru cate o tigara.. insa venea parfumata de fiecare data de-ti traznea nasu’.
Deci no sleep at all in bipaituri de telefon, fosnaituri de chipsuri, fasait de la deschis sticla de cola (a baut 2L pana dimineata…).
Pe la 3 noaptea i-am zis, cu emotie ce-i drept… sa lase chipsurile alea! Am ascultat povestile… anyway, cred ca era foarte fericita in pielea ei (avea un maieu mulat de vulpe, strech negri… nu-ti spun cum arata “bicepsu” tatuat, mi-era si rusine/frica sa ma uit :)).
Dimineata pe la 6 si 15 inainte sa cobor si-a cerut scuze pt fosnaituri… anyway, oameni buni.

Cobor la Caransebes, 6 si 45 (intarziere 15 min). Din tren de departe se vedea Muntele Mic, Crucea de fier e luminata (seamana cu Crucea Caraimanului).
Caut microbuzul gasit pe net, ciu’ciu (vorbisem cu cei de la WeSki decuseara, trebuie sa ajung la baza fostului telescaun, de acolo ma luau ei cu microbuzul).

Iau un taxi din gara Caransebes, simplu, sunt vreo 30 km, ma duce omul pana dupa Borlova la statie plecare telescaun Muntele Mic (ce a mai ramas din el – cel mai lung telescun din Romania, 3.5 km).

Iata fierul vechi (incet incet natura o sa-l manance…):

Telescaun Muntele Mic – Bar de zi

 
Ajung la telescaun la 7:30, pustiu, se auzea doar apa care curge pe vale. Nimic, doar ce se vede si 2 camioane de curatat zapada (acolo incepe drumul catre statiune, semn de lanturi pentru zapada).

Ok, no GSM signal, astept microbuzul Weski de 8:15. Pe la 8 fara ceva incep sa mai treaca masini in sus, zic, hai ca daca nu vine microbuzul m-o lua careva in portbagaj.

Punctualitate, la 8:15 apare microbuzul (pregatit pentru schiori, loc de schiuri in spate, 4×4), civilizat. Sunt singurul client, spune soferul ca daca suni te iau si din gara Caransebes.
Pretul este 30 ron, insa este inclus in skipass daca mergi la instalatiile lor (WeSki.ro), ti se da o bratara pe care primesti reducere la skipass weski.

Plecam la deal… vf Tarcu vazut de pe drum, 2200m, in dreapta, cu statia meteo pe el. Apetisant pentru o tura si o coborare.

Vf. Tarcu

Sunt la partie la 8:40, prind primul telescaun. Este si ceva soare, ca in prognoza.

 

Telescaunul se vede mai in mijlocul versantului, deserveste practic 1 singura partie si toata zona de freeride.
Cam asta e partea frumoasa. Pentru schiorii “de partie” mi se pare cam putin, insa pot incerca si o varianta off, mult in dreapta.

 

Vedere din telescaun, 8:53. Pe tot versantul asta se poate cobora, si prin stanga, si prin dreapta, si pe centru, si prin fata sau pe dos… frumos.

 

Ajung in varf, pe platou, aici e cota cea mai de sus, 1800 m. Se vede statiunea Muntele Mic cu teleschiurile si telescaunul Isai (care are o viteza fantastica ))), sunt multe teleschiuri… insa fiecare cu alt proprietar si skipass. Tipic mitic!
Se vede Caransebesul si toata depresiunea.

Eu am luat skipass de 1 zi la Weski (telescaun nou + 1 teleschi de pe partea asta, Nordica, e unul pe la mijloc, prima oara m-am dus aiurea, dau sa intru.. nu merge skipasu’ (“nu merge aici, noi suntem altii”).

Funny: pe primii stalpi ai telescaunului la urcare, placute cu mesaje scrise cu rosu, de bine sau rau: “Rusine primarului X si celor 9 consilieri care au vrut demolarea acestui telescaun.”, “Bravo primarului Y si celor 3 consilieri XXX care au sustinut acest proiect.”

Cam toate teleschiurile deservesc acelasi versant vestic.
De la dreapta la stanga cum te uiti de sus sunt pante medii spre usoare. Ce e frumos este ca poti sa o iei pe unde te taie capul si te tin puterile (daca si zapada e buna). Azi e cam crusta, icy, nu prea mult fun.

 

Teleschiurile de care ziceam mai devreme, parcarea in stanga jos. Si hotelul de 9 etaje, paragina. Acolo e “statiunea”, case, pensiuni, diversitate.

 

De sus spre Crucea de fier.

 

Lounge pe partie cu finetzuri, muzica si panorama spre Tarcu

Sampanie fina, a la Cortina

11:30 – sus a inceput vantul, si o ninsoare cu fulgi mari

 

Helicopterul pentru cei ce doresc finezturi

 

A iesit soarele, e misto pe langa partie, 12:15

 

1 ora de soare si fun printre braduti. Pante faine.

 

Off 2 – ai de unde alege

 

Gulasul la ceaun le-a iesit tare bine. Imi trebuia ceva cald, m-a luat ameteala de la noaptea alba.

 

And… din cand in cand ploua, ninge, lapovita, soare, vremea all-in-one, la orele 14:30 incepe sus o vijelie cu ace de gheata… time to go.
Cobor in parcarea de la intrara in statiune, ma rog de un timisorean singur la masina sa ma ia si pe bine… oameni buni banatzenii… ma duce la gara sa prind trenul de 4 (inginer, terminase Hidro si el).

Prind trenul de 4 fara 20, la 12 noaptea sunt in Gara de Nord. Poti sa schiezi pana se inchide (4:30 – 5), cobori cu microbuzul la 5 (probabil ca te duc pana in Caransebes daca schiezi la ei), apoi sunt 2 trenuri spre Buc, unul la 10 si unul la miezul noptii.
 
Muntele Mic din tren
Din tren pe la Herculane
 

Frumos la Muntele Mic… ar putea fi “mare”, insa mai e pana atunci. Deocamdata aceeasi reteta romaneasca (pitoreasca…) .

Mi se cam scump fata alte locuri din tara, sa dai 140 ron pe zi pentru 1 scaun si 1 teleschi pare cam mult.
La celelalte teleschiuri… auzisem de 90 ron ziua. Partiile sunt totusi limitate daca te gandesti la lungime, diferenta de nivel.

Ca o paralela, Straja mi se pare mai variata, partii diferite, terenul este mai divers.
Dar chiar si asa M Mic are un gust foarte bun, ca si gulasul de la baza.

A ajuns si trenul meu in Nord, cu 5 minute inainte… 12 fara 5!!
Cele 48 de ore fara somn s-au incheiat.

Noapte buna sau buna dimineata!

PS: Data tehnice, buget:
– durata 48 ore;
– bilet cuseta Buc – Caransebes 120 ron, 8 ore;
– taxi Caransebes – telescaun dezafectat Borlova – 60 ron;
– bilet clasa 1 Caransebes – Buc 140 ron, 8 ore;
– skipass weski – 140 ron, 8 ore (all day);
– gulas ceaun weski – 25 ron;
– espresso scurt – 8 ron;
– espresso scurt gara – 1.5 ron;

* Scuzati calitatea tehnica a imaginilor si filmelor, facute cu echipament de amator (tel).
** Starea zapezii pe partie: dimineata inghetat, apoi buna si moale.
*** Starea zapezii pe langa partie: zone cu zapada buna, zone cu crusta, zone cu zapada moale care nu aluneca (in special dupa-masa si in jumatatea de jos, probabil trebuia o ceara), overall f bine.

3windmarket